14 septembrie 2011

Priviri furişe

   Plimbă-mă sub un alb răsărit de lună şi spune-mi că totul va fi bine. Îmi poţi deosebi şoaptele calde de cele reci?

   Poţi simţi cum cade o stea ? Se prăvăleşte într-un abis de lacrimi, iar apoi renaşte ca o inimă de om.

   Găseşte-mă dansând în noapte, visând la drumuri lungi şi răsărituri furişe... dormi şi aşterne-ţi gândul, eu voi fi acolo.

 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu