Priviri furişe

   Plimbă-mă sub un alb răsărit de lună şi spune-mi că totul va fi bine. Îmi poţi deosebi şoaptele calde de cele reci?

   Poţi simţi cum cade o stea ? Se prăvăleşte într-un abis de lacrimi, iar apoi renaşte ca o inimă de om.

   Găseşte-mă dansând în noapte, visând la drumuri lungi şi răsărituri furişe... dormi şi aşterne-ţi gândul, eu voi fi acolo.

 

Coşmar

   Aş vrea să pot cânta din nou, dar vocea-mi răsună a gol. Aş vrea să mă plimb prin noaptea caldă, aş vrea să... fug. Aş vrea să respir, aş vrea să trăiesc... aş vrea să dorm un somn lin, lipsit de coşmaruri reci şi ude.
   Atinge-mă. Mă mai simţi caldă? Nu...
   Mă doare şi mă strânge, mă seacă şi mă frânge. Mă ţine în frică, mă răpune şi mă mistuie. Sufletu-mi fură.
   Uită în urmă doar o respiraţie rece şi amară, dar la ce bun oare? Mă lasă aşa singură, într-o baltă de întuneric, doar cu o fâşie de lună în palma dreaptă. Oare nu merit mai mult? Febra mă ajunge şi rău-mi usucă buzele.
   Atinge-mă. Mă mai simţi rece? Nu...
   "Fă un bine şi îmbrăţişează pe cine îţi e drag, acum, cât mai poţi. Mă uit la tine şi la buzele tale reci şi moarte, ce-ai păţit fată dragă? De ce te doare? Nu striga, acum dormi căci eşti a mea."

    Frica-mi închide ochii şi somnul mă cuprinde. Trezeşte-mă, te rog...