Nimeni şi un bop de noapte

  Numele meu este Nimeni. Mă bucur că te-am întâlnit, nu vrei să mă cunoşti?   
  Talentul meu? Este ascuns, e undeva în mine stă liniştit la locul lui. Mare păcat. 
  Cânt grav şi vocea îmi sună bestial pe un groove marca Mingus; impresionant aş zice - păcat că nu am spectatori.
  De ce nu apreciaţi voi muzica? De ce nu ascultaţi voi un bop de calitate în miezul ăsta de noapte? Aţi descoperi multe lumi. Ce fericiţi sunt artistii... îşi cântă pasiunea...
 Numele meu este Nimeni şi am o pasiune ciudată, nu te ating că mi-e că dispari. Nu sunt artist, dar am eu ceva aparte - să nu te încrezi în mine, atâta-ţi cer. Îmi place jazz-ul de mine ştiut şi dau la schimb firimituri de vise.
  Caut să iubesc... Mingus iubea bop-ul, Jaco iubea funk-ul, Joni iubea pe oricine şi orice. Eu? Sunt doar un nimeni care a fost uitat de toţi. 
  Vreau să mă pierd sub stelele astea reci, vreau să mă ţii de mână cand bop-ul sună în difuzoare la cea mai târzie oră. Vreau să mă pierd în muzica ta, oriunde o vei cânta, oricât de mult m-ar costa. Nu mă lăsa să plec, nu mă lăsa să dispar.  

  Ia-mă de mână şi spune-mi că exist...