04 iunie 2011

Eticheta

''A dracu' vârstă''. Gândul ăsta m-a lovit din plin în timp ce mergeam prin ploaia rece.
 De ce spun asta? Pentru că o simt, o simt cu toată fiinţa mea. Îmi pun tot felul de întrebări, dar parcă nu dau de nici un răspuns posibil. Am văzut în seara asta la un festival amărât tot felul de oameni, tot felul de copii, tot felul de cupluri. Înteleg pe hipioţii ăştia de liceeni că stau în iarbă şi cântă ba un hotel cişmigiu ba unu californian, mai au multe de învăţat şi multe de suspinat. Fără supărare, dar de ce mai există cupluri în ziua de azi ? Cum vă găsiţi voi în jungla asta numită viaţă? Este şi va rămâne o mare curiozitate de-a mea ce nu va dispărea prea usor.
  Să mă tot uit la luminiţe colorate ce-şi iau zborul spre cer şi până la urma aş înţelege mecanismul, dar... cum stă treaba cu relaţiile, tot nu aş pricepe. Cum mai poţi câştiga încrederea unui om? Cât timp îţi trebuie? Dar altfel stă problema. E cu un mic schepsis'.
  Cine ar mai vrea să ajungă să te cunoasca? E o cursa nebună, însă nu-mi dau bine seama care e trofeul. Oamenii încă se căsătoresc şi ăsta e un lucru al dracu' de frumos. Numai ca stai un an, doi cu un om... şi nu te mai uiţi împrejur, nu mai vezi pe nimeni, nici măcar pe tine. Pesemne ajungi să crezi că de fapt cunoşti pe acel om, mare greseală. Nimeni nu te lasă să pătrunzi... acolo. După un timp, rămâi singur şi crezi că e bine.
  Atunci te trezeşti la viaţă, la adevărata viaţă rece care te ia mereu prin surprindere. Cunoşti oameni mici care îţi vorbesc urât şi te ameninţă, oameni ce aleargă dupa un interes... cu alte cuvinte, oameni care văd prin tine şi-ţi pun o etichetă pe frunte: "TIMID". Până şi eticheta asta e interpretabilă pentru fiecare în parte. Vor să facă rău prin cuvinte şi nu numai, iar daca nu ştii cum să te aperi, te transformi şi tu într-o luminiţă plutitoare ce se stinge uşor uşor...
  Probleme şi situaţii dificile avem toţi, dar cine e de vină?
  Îmi simt sângele cald când îmi pun o astfel de întrebare. Mulţi dintre noi ne dorim să ajutăm, să sprijinim, poate chiar să iubim... Pentru ce?
  Eticheta aia tot acolo rămâne, nu are să o scoată nimeni pentru tine oricât de 'non-timid' ai fi.  Există un şarpe care umblă prin inimile lor, face rău şi provoacă lacrimi. Mă bucur că la mine nu mai are ce să provoace... poate doar o uşoară dezamăgire. Pentru mine dar şi pentru mirii fericiţi...

3 comentarii:

  1. Nu stiu ce problema ai tu cu "eticheta" asta, ca mie-mi place. Uite, prietena mea e timida. Ce ma bucura... Ana cand e happy, timida sau nu, fericita s-o vad. Da, uite ca exista cupluri, uite ca exista si oameni singuri, dintr-un punct de vedere anume. Dar, cu mine nu vei fi singura, my dear friend >:D<. Varsa-ti lacrima in palma mea, si-ti voi inapoia o inima mare.

    RăspundețiȘtergere
  2. Eticheta o avem cu totii.Timid poti fi aratand-o sau ascunzand aceasta stare.Cu totii ne dorim un(o) prieten(a),un(o) confident(a),un(o) iubit(a), dar de multe ori ne este greu sa avem incredere in omul de langa noi.Unii traiesc o viata langa cineva si tot nu isi cunosc cu adevarat partenerul.Increderea care se castiga asa de greu este de multe ori pierduta prin greseli,prin indepartarea persoanelor (fiindu-ne oarecum teama ca s-au schimbat si nu mai putem avea incredere in ei) dar viata este ca o ruleta ruseasca si pana nu riscam nu vom simti cu adevarat nici iubirea,nici dezamagirea nici sentimentele frumoase si nici cele urate.In urma reactiilor noastre suntem modelati si devenim ceea ce suntem.Prin refuzul acestui joc uneori atat de frumos si alteori atat de urat nu vom deveni decat martorii vietii noastre care va trece pe langa noi ajungand pe masura ce inaintam in varsta sa regretam lucrurile pe care le-am facut sau nu le-am facut la vremea lor.Anonimi suntem cu totii chiar daca ne cunoastem,si intre atatia anonimi sunt persoane in care putem avea incredere si care ne sunt aproape chiar de nu ii vedem, sunt persoane care ne sunt tot timpul aproape dar pe care nu ne putem baza.Sunt oamenii din umbra care iti zambesc rar dar tin la noi si oamenii pe care ii vedem des dar ne zambesc fals.In lumea asta doar noi avem puterea de a deschide ochii si a cerne ca printr-o sita sentimentele de a ne gandi si a reflecta la cunoscuti si a ne da seama ce anonimi sunt intr-adevar prietenii nostrii ,iubitii nostrii si confidentii nostrii.Apreciez ca ai avut taria de a reflecta asupra vietii de fata cu atatia anonimi, care te cunosc sau nu... cine ne cunoaste de fapt? Fara a cunoaste trecutul cuiva nu il poti judeca si nici aprecia ...asa ca suntem singurii care ne cunoastem cu adevarat...si poate uneori nici noi insine nu ne cunoastem.

    RăspundețiȘtergere
  3. well, i could share some lovin'..lovin' in sensul de prietenie..si terminand cu englezismele, eu am sperante mari de la perioada facultatii, o vad ca pe un glorios nou inceput, adica sa cunosc oameni care chiar sa conteze. dar se pare ca va fi la fel ca pana acum. e trist cum oamenii isi ingreuneaza vietile prin antipatii gratuite, egoism si mai ales! superficialitate. cred ca de fapt, ma astept sa gasesc in perioada care va urma oameni cu mai multa maturitate..sunt multe bariere in lumea asta, dar cel mai greu de doborat sunt cele create chiar de oameni pentru oameni. nu vreau sa cred ca omul trebuie sa fie singur.o sa incerc sa pastrez cat mai mult langa mine oamenii valorosi, pt ca sunt rari..

    RăspundețiȘtergere